Hai moarte, să vorbim deschis
Încearcă-n ochi să mă privești
Din tot acest infinit abis
De ce pe mine mă dorești?
Intră-n casă, ia un loc
Trupul ţi-e cam amorţit
Moarte, ăsta-i un joc?
Of, ce reguli i-ai găsit..
Răspunde-mi sincer la-ntrebări
Și nu te rușina de mine
Îţi plac aceste lumânări?
Sunt aprinse pentru tine!
Te simţeai prea singură?
De ce la mine te-ai oprit?
Dacă nu vorbești cu mine,
De ce moarte-ai mai venit?
M-ai auzit chemându-te?
Acum parcă te-nţeleg..
Moarte, au fost doar cuvinte
Îmi dai voie să le neg?
Mă privești cu-atâta jint
Deodată-mi pari cam supărată
Ești în doliu de mult timp
Moarte, ai zâmbit vreodată?
Te ridici, chiar te grăbești?
De ce vrei să vin cu tine?
Moarte, oare ce câștigi
Dacă n-oi mai fi de mâine?
Lasă-mă să-i spun adio
Căci dorul mă va sfâșia
“Adio, marea mea iubire!
Să știi.. este numai vina ta!”
-Avarvarei Lorena

